Konig

Este luni. Şi deja
Mă afectezi, tâmpito.
Piciorul mi s-a umplut cu fluturi şi
Vorbe aud vorbindu-se
Despre o murire de a mea.
Ca a lui jac prever.
Ha,
ha ha,
ha ha ha ha.
Mi-au îndesat urechile cu nuci. S-au
Băgat sub sprâncene cu tot
Cu câteva din curvele lor
Am aflat într-un târziu despre
Mine. Al doilea am aflat.
Ce glumă bună… rahat!
Eu m-am visat născând vrăjitoare
Cu ochii beliţi care mirosesc iarna
De la o poştă. Ninge, tâmpito.
Ha,
ha ha,
ha ha ha ha.
Niculae ? Ce-i cu Niculae?
Eu l-am trezit devreme pe Moromete
Şi i-am zis: porcule, vinde pământu’
Lu’ tac-tu, ia-ţi un cal şi-ncă un cal
Căruţă sucită ca a lui Ciupitu-a lui Stanca
Pe care n-ai luat-o atunci, da’ ai visat-o.
Porcule, porcule şi
Ha,
ha ha,
ha ha ha ha.
Mă afectezi, tâmpito. Şi-n paştile
Mă-tii nu mai am nimic sub
Un genunchi care pute de câţi fluturi
S-au căcat în rotulă, câte o mie
De fiecare capăt de os sfărâmat.
Caragiale, Caramitru, Caraion
Vizitii cu viziuni se aleargă.
Mănânc, sătura-m-aş
Odată de tine, de
Ha,
ha ha,
ha ha ha ha.
Vineri reject.
Joi reject.
Miercuri reject.
Miercuri şi marţi
Am aflat ceva ce
Ştiu încontinuu.
Că este luni.
Mă afectezi, tâmpito.
Şi-al naibii de rău mă doare !
Piciorul, picioarele,
Osul, oasele…
Tâmpito !


autor - Cătălin Găian -Konig